Copil timid: ce poți face acasă (și ce e mai bine să eviți)

Pentru că ce faci în fiecare caz e altceva.

• Copilului timid îi dai timp de încălzire și pași mici: îi spui dinainte unde mergeți, cine va fi acolo și ce se va întâmpla, apoi îl lași zece minute lângă tine înainte să se alăture.
• Copilului introvertit îi dai spațiu: timp liber fără program, un colț retras, voie să refuze din când în când o petrecere gălăgioasă. Nu încerci să-l faci „mai sociabil”, ci îl ajuți să se facă auzit atunci când are ceva de spus.
• Copilului anxios îi dai sprijin și, dacă frica rămâne, un specialist. Pașii mici ajută și aici, dar fără presiune.

Dacă tratezi un copil introvertit ca pe unul timid, îl obligi să se „repare” de ceva ce nu e stricat. Dacă tratezi un copil anxios ca pe unul doar timid („hai, nu mai sta așa”), îi adaugi presiune peste frică. Cu cât te uiți mai atent la cum se poartă în mai multe locuri (acasă, la școală, la bunici, cu prietenii), cu atât alegi mai bine.

Eticheta e comodă. Explică totul într-un cuvânt și ne scutește de o conversație: „Lasă-l, e timid.” Problema e că cel care aude cuvântul este copilul.

Un copil care aude des „e timid” poate ajunge să creadă asta. Devine rolul lui: „eu sunt cel care tace”. Adulții pot ajunge să nu mai aștepte nimic de la el, iar el să nu mai încerce. Eticheta nu descrie copilul, ci îl înscrie într-un rol.

Ce faci în loc:

• Descrie situația, nu persoana. „Îi ia puțin timp să se încălzească. Revine când e gata.”, nu „Așa e el.”
• Folosește „încă”. „Încă nu îi vine ușor să comande singur.” Cuvântul lasă loc de schimbare.
• Nu răspunde în locul lui. Dacă un adult îl întreabă ceva, numără în gând până la cinci înainte să intervii. Adesea își găsește cuvintele singur.
• Nu-l prezenta ca „timidul” familiei, nici în glumă, nici „ca să-l scuzi”.

Despre ce nu e bine să spui când copilul se blochează la școală, vezi ghidul copilul nu vrea să vorbească în fața clasei.

Cele două greșeli sunt opuse, iar ambele vin din dragoste.

Împinsul în față. „Hai, spune poezia în fața musafirilor, să vezi că nu e nimic.” Un copil timid care sare peste trepte vede doar prăpastia: frica poate crește, iar încrederea scade. La fel de puțin ajută să-l pui în centrul atenției „ca să treacă peste” (la ziua cuiva, la masa mare), fără pregătire.

Salvarea din orice. Răspunzi tu în locul lui, comanzi tu, ocolești tot ce îl sperie. Pe moment e liniște, dar pe termen lung lumea lui se micșorează, iar copilul învață că ce îl sperie chiar e periculos și că nu se descurcă fără tine.

Calea de mijloc: tu sprijini, el face singur partea lui, iar treapta e mică. Faceți împreună o scară cu cinci situații, de la cea mai ușoară la cea mai grea (a saluta un vecin, a comanda la cafenea, a răspunde unui adult necunoscut, a vorbi în fața a trei persoane, a răspunde la școală). Începeți de jos și urcați abia când treapta de dedesubt a devenit plictisitoare. Un exemplu concret, săptămână cu săptămână, e planul pe patru săptămâni.

Nici sarcasmul, nici comparațiile nu ajută: „Uite, Maria nu se rușinează” nu aduce curaj, doar rușine în plus.

Un grup de teatru nu face dintr-un copil timid unul vorbăreț, și nici nu trebuie. Poate, însă, să-i ofere ceva greu de reprodus acasă: un loc în care vorbitul în fața altora se exersează împreună cu alți copii.

În general, o activitate de grup de teatru poate oferi:

• Un rol în spatele căruia să te ascunzi la început. E mai ușor să spui replica unui personaj decât „ceva de la tine”.
• Jocuri fără un singur răspuns corect. Când nu există un singur răspuns corect, frica de a greși are mai puțin loc.
• Un grup în aceeași barcă. Copilul poate vedea că și ceilalți se încurcă, râd de ei înșiși și o iau de la capăt.
• Pași mici, repetați, nu un salt pe scenă.

Asta e ce poate oferi un grup de teatru în general; cum lucrează fiecare curs, afli de la el. La Apogeu, copiii exersează dicția și respirația, vorbitul în fața grupului în pași mici, repetați (întâi în fața colegilor, apoi pe scenă), lucrul cu textul și jocurile de improvizație.

Ce nu poate face un curs de teatru: nu este terapie și nu tratează anxietatea sau timiditatea; nu schimbă temperamentul (un copil introvertit rămâne introvertit, și e în regulă); nu are rost dacă e dus cu forța; nu înlocuiește sprijinul de acasă; nu poate promite o schimbare într-un anumit timp.

Apogeu este un studio de teatru din Chișinău, cu cursuri de teatru, dicție și vorbire în public pentru copii de 7–16 ani, în limba română. Adulții au grupe separate. Dacă te întrebi cum ar reacționa copilul tău într-un astfel de grup, cel mai simplu e să încerci prima lecție, care este gratuită. Programezi prima lecție pe site, un manager te sună să stabiliți ziua, iar pentru copil formularul cere doar prenumele și vârsta.

Pe pagina cursuri pentru copii găsești mai multe despre ce se lucrează.